Iuliana Marciuc: „La Cerbul de Aur am văzut prima dată ce însemnă modestia și că, pentru o vedetă, cu cât ești mai important, cu atât ești mai modest!”

Iuliana Marciuc, cunoscută vedetă a Televiziunii Române, se numără printre cele mai îndrăgite moderatoare și producătoare de emisiuni TV de la noi din țară. A debutat pe micile ecrane în anii `90, în grupul primelor crainice TV și, de-a lungul anilor, a găzduit și realizat numeroase emisiuni și programe de televiziune cu priză la public.

În perioada 2002-2005, Iuliana a făcut parte din echipa Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”, în calitate de realizator, iar în anii 2004 și 2005 a fost unul dintre prezentatorii săi. În anul 2008, a participat la ediţia jubliară a „Cerbului de Aur”, iar în 2009  a fost implicată în organizarea festivalului. Despre experiența sa, atât cea de pe scenă, în fața publicului și telespectatorilor, cât și din culisele marelui festival internațional, a vorbit Iuliana Marciuc într-un interviu.

Reporter: Cum a început povestea ta la Cerbul de Aur și la câte ediții ai participat?

Iuliana Marciuc: Povestea mea la Cerbul de Aur a început acum mulți ani, în primă fază în calitate de prezentator. Apoi am intrat închipa Cerbului în calitate de realizator și a fost una dintre cele mai frumoase experiențe. Am prezentat întâi seara de folclor. Apoi, la o altă ediție, la inițiativa Irinei Radu, care era pe atunci directorul festivalului, toate vedetele posturilor TVR 1 și TVR 2 prezentam câte un concurent. Acesta a fost motivul ca să apar pe scena Cerbului de Aur a doua oară, în calitate de prezentator.

Reporter: Care au fost momentele care ți-au adus cele mai mari emoții pe scenă, dar și în afara ei?

Iuliana Marciuc: Emoțiile la Cerb erau foarte mari în toate zilele festivalului. Desigur, atunci când urcam pe scena Festivalului Internațional „Cerbul de Aur” erau un alt gen de emoții, acelea de prezentator, de gazdă, dar când eram în echipă, din poziția de realizatoare a Cerbului, emoțiile erau 24 din 24 de ore, pentru că se lucra foarte mult, pentru că era o atmosferă foarte bună și pentru că trebuia să ții cont de multe lucruri, de foarte multe amănunte. Să nu uităm că amănuntele fac diferența, iar dacă pierdeai unul dintre acele amănunte, putea avea avea repercusiuni mari de-a lungul zilelor. Așadar, emoțiile au fost mari atât pe scenă, cât și în afara ei.

Reporter: Ca realizator, care au fost cele mai mari provocări?

Iuliana Marciuc: Intrarea în echipa Cerbului de Aur a fost pentru mine o mare provocare, o onoare și o bucurie. S-a numărat printre primele producții pe care le-am realizat la TVR, eram cunoscută mai întâi drept crainică și mai apoi prezentator și mai puțină lume se gândea că, iată, pot să fac și acest lucru. L-am făcut, spun eu, fără lipsă de modestie, cu foarte bune calificative. Organizam echipe, țineam legătura cu artiștii, organizam repertoriul artiștilor, distribuiam invitațiile, lucru care nu este deloc simplu. A da invitații, onorând pe fiecare dintre cei care doresc, bineînțeles, în special pe concurenți, înseamnă a realiza un adevărat puzzle al felului în care distribui aceste invitații, nu este un lucru ușor. De asemenea, țineam permanent legătura cu artistul care crea trofeul „Cerbul de Aur”. Țin minte că într-un an am și organizat un concurs pentru realizarea acelui trofeu. Cu alte cuvinte, în fiecare an încercam să facem lucruri diferite și, bineînțeles, în echipă.

Reporter: Câte ore de muncă presupune organizarea unui festival de amploarea „Cerbului de Aur”?

Iuliana Marciuc: Îmi amintesc că, în fiecare an organizarea „Cerbului de Aur” începea, așa cum scrie la carte, când se termina ediția precedentă. Asta înseamnă că, pe la sfârșitul lunii august se termina o ediție și prin septembrie, cel târziu în octombrie, începea organizarea pentru următoarea ediție. Munca era cumva permanentă și de-a lungul întregului an. Sigur, atunci când mergeam la Cerb, la Brașov, locul de tradiție al festivalul, ne deplasam cu două-trei săptămâni înainte, când munca de organizare era foarte amplă. Dacă ar fi să facem un calcul în ore… foarte multe ore zilnic, iar numărul lor se mărea pe măsură ce ne apropiam de data festivalului. În săptămâna spectacolelor se munceau și câte 12-14 ore zilnic.

Reporter: Care este cea mai importantă lecție de viață dobândită la „Cerbul de Aur”?

Iuliana Marciuc: Cred că cea mai importantă lecție de viață de la Cerbul de Aur vine de la concurenții și vedetele din străinătate, pentru că atunci am văzut prima dată ce însemnă modestia și că, pentru o vedetă, cu cât ești mai important, cu atât ești mai modest. Este un lucru pe care l-am învățat în zilele festivalului și pentru că în acea perioadă a fost  pentru prima dată când aveam o legătură directă cu vedete internaționale.

Reporter: A existat vreo vedetă internațională pe care ți-ai dorit s-o întâlnești și ai avut ocazia să o cunoști la „Cerbul de Aur”?

Iuliana Marciuc: Sunt multe vedete internaționale pe care le-am cunoscut la Cerb, una dintre ele este Tom Jones. Ulterior l-am revăzut și în spectacolele din București, de la Sala Palatului. L-a Cerb l-am întâlnit însă pentru prima dată și cred că vizita pentru prima oară România. Îmi amintesc cât de modest era, cât de amabil se purta cu toată echipa Cerbului și cât de concentrat era înainte de intrarea pe scenă. Îmi mai amintesc și de o după-amiză foarte frumoasă, petrecută la o cabană din Poiana Brașov,  cănd proprietarul, în semn de respect pentru Tom Jones, a tăiat iarba pentru ca să miroasă a iarbă proaspă cosită. Se cunoaște foarte bine piesa a lui, „Green, Green Grass of Home”. Evident, Tom Jones a fost foarte impresionat de ziua aceea petrecută cu echipa Cerbului, în miros de iarbă proaspăt cosită.

Reporter: Ai o mare experiență în ceea ce privește gustul publicului de la mari festivaluri interne și internaționale. Din punctul tău de vedere, care este trăsătura unică a Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur”?

Iuliana Marciuc: În anii aceia, vorbim de perioada 1990-2000, nu existau alte spectacole internațional în marile orașe ale țării, cum sunt acum. Vedetele internaționale veneau la „Cerbul de Aur”, la Brașov, în Piața Sfatului și din punct de vedere al României era o onoare extraordinară ca noi să-i primim. TVR era exclusiv în organizarea acestui festival și cred că ceea ce aducea în acei ani „Cerbul de Aur” era această atmosferă de competiție internațională. Mă refer aici la concurenții din alte țări, care nu erau neapărat vedete în țările lor, la concurenții din România, dar și la vedetele internaționale care susțineau recitaluri.

Reporter: Ai vreo amintire amuzantă din culisele „Cerbului de Aur”?

Iuliana Marciuc: Am multe amintiri de la „Cerbul de Aur”, mai ales că am participat la mai multe ediții. Probabil că cea mai emoționantă este cea din 2005, când eram însărcinată în șapte luni. Îmi amintesc că atunci a prezentat Ramona Bădescu și printre atribuțiile mele se număra și aceea de a ține legătura permanent cu ea. Îi transmiteam textele sau stăteam cu ea în culise. Ne-am amuzat foarte tare chiar zilele trecute, când ne-am amintit cum eu încercam să probez, și bineînțeles că nu reușeam, însărcinată fiind, rochiile minunate pe care ea le avea pentru a le purta pe scena „Cerbului de Aur”.